Asociaţia
Dialog şi Acţiune vă invita între 29-30 iunie la Conferinţa de antropologie
„Conştientizarea identităţii culturale – Antropologie urbană” ce se va
desfăşura la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti.
Ce se poate spune despre această ştiinţă despre care Profesorul Milcu
spunea că „este puţin cunoscută” ? Antropologia este una şi indivizibilă, ca şi
fiinţa umană. O abordăm pe bucăţi sau pe bucăţele numai din strategii de
cercetare, pentru a ne delimita de alte ramuri şi a ne limita câmpul de studiu.
Înainte să apară antropologul legitimat,
format fie prin studii speciale, fie prin experienţă dobândită în activitatea
de cercetare, într-un cadru antropologic instituţionalizat,
(conceptul de Antropologie
instituţionalizată îl datorăm tot profesorului Milcu), ca „ucenic” sub
îndrumarea unui „Maestru” antropolog, au existat, există şi vor exista
întotdeauna unii care fac realmente antropologie dar fără să ştie. Aşa a fost Herodot,
ale cărui călătorii au devenit de fapt
deplasări pe teren şi cercetări antropologice, în momentul în care a sesizat importanţa şi valoarea diferenţei între
modul de viaţă al grupurilor umane cu care a venit în contact şi concetăţenii
săi (organizarea vieţii de familie, practici religioase etc.). La fel şi Tacitus
care a scris despre nemţii, (Germanii) o carte foarte groasă, plină de date
antropologice, însfârşit îndrăzneţul şi curajosul italian Marco Polo primul
care aduce date despre populaţiile din Orientul Îndepărtat. Mai târziu, adică
prin secolul al 18-lea, Marchizul de Condorcet, descrie şi el populaţii,
obiceiuri ale ruşilor etc. D. Marchiz însă face un pas mai departe elaborând
teorii despre civilizaţia umană, evoluţia pe termen lung etc., fără să ştie că
de fapt făcea antropologie, fără să ştie că
perspectiva adoptată era antropologico-filosofică. La fel şi în cultura română există cel puţin
doi mari clasici care au făcut antropologie fără
să ştie. Într-adevăr ei sunt nu numai scriitori ci şi antropologi : Mihai
Eminescu şi Ion Luca Caragiale. Finalitatea unui antropolog este explicit şi
expres antropologică, în timp ce clasicii citaţi au avut finalităţi estetice şi
politice dar au lăsat un material extrem de bogat pentru antropologie,
insuficient folosit. (Un muzeograf poate da o orientare şi poate interpreta
antropologic piesele care reprezintă materia lui primă. O piesă poate fi
frumoasă, poate avea valoare istorică, dar şi antropologică, adică să exprime
procesul necontenit de devenire întru omenesc, etc.)
Subiectele sunt:
Bucureşti - o scurtă istorie; Şcoala: părinţi, elevi, profesori; Creativitate
şi metode de stimulare a creativităţii; Persoana , eul şi imaginea de sine;
Protocol şi marketing relaţional; Branding personal; Ce este un lider?;
Povestea unei geografii umane: modalităţi de socializare; Fenomene psihosociale
de grup; Fenomenologia mulţimii.
