Participanţii la confentinţa „Singuratatea orăşenilor” – 22 februarie

Ce înseamnă accesibilizarea clădirilor pentru persoanele cu dizabilităţi

Nu ne vom propune să oferim referinţe tehnice exhaustive, ci o serie de direcţii care trebuie să fie respectate în proiectarea unei clădiri. Trebuie menţionat faptul că ceea ce vom prezenta are un caracter orientativ, în ţara noastră neexistând încă un cadru legislativ care să oblige instituţiile în acest sens. În culegerea informaţiilor am consultat Manualul de elaborare a unui mediu accesibil publicat de către Real Patronato sobre Discapacidad în anul 2005, Ghidul tehnic de accesibilizare a clădirilor apărut în anul 2001, dar şi legislaţia aflată în vigoare în Spania. Un exemplu de astfel de clădire este o bibliotecă publică.

Amplasarea clădirii

 Amplasarea clădirii va fi gândită cu atenţie deoarece va trebui să se ţină seama de o serie de aspecte importante precum:

-să existe în apropierea ei  mijloace de transport public, precum şi itinerarii pietonale care să asigure accesul de la staţie şi până la clădirea respectivă;;

-în cazul în care clădirea dispune de parcare pentru utilizatori, aceasta va trebui să includă şi locuri special destinate vehiculelor persoanelor cu mobilitate redusă. În plus, itinerariul de acces dinspre parcare către clădire  va trebui să fie suficient de larg, suficient de luminos, iar pavajul dur, mat, uscat şi fără obstacole.

   În ce priveşte accesul în clădire, ar fi de preferat ca acesta să se realizeze pe la cota 0. În cazul în care acest lucru nu ar fi posibil din cauza unei diferenţe de nivel între exteriorul şi interiorul clădirii, accesul se va realiza pe trepte şi rampă de acces.

  Uşile de acces în clădire vor trebui să îndeplinească anumite caracteristici specifice, care le vor diferenţia de uşile interioare. Este preferabil să se utilizeze uşi automate deoarece acestea facilitează mobilitatea persoanelor cu dizabilităţi. În cazul în care vor fi utilizate uşi din sticlă, este necesară semnalizarea lor cu ajutorul a două benzi verticale, de culori contrastante, plasate de-a lungul uşii. În plus, suprafeţele din sticlă în cadrul cărora va fi integrată uşa, vor fi semnalizate prin evidenţierea perimetrului uşii în aşa fel încât să fie uşor detectabilă de către persoanele cu deficienţe vizuale. Se va acorda de asemenea atenţie clanţelor, care vor trebui să fie mânuite uşor de către persoanele cu deficienţe motorii. Acestea vor avea culori care să contrasteze cu uşa şi vor fi plasate astfel încât să fie uşor regăsibile de către persoanele cu deficienţe vizuale.

Interiorul clădirii

     Zona de lobby va avea în vedere să ofere acces spre punctele de informare, dar şi către zona cu toalete. Punctele de informare vor fi bine semnalizate şi dispuse în locuri apropiate intrărilor în clădire. Este utilă folosirea de benzi ghid care să orienteze utilizatorii de la intrare şi până la punctele de informare, însă întotdeauna trebuie avut în vedere faptul că o utilizare excesivă a acestora poate genera confuzie. Materialul din care vor fi realizate benzile ghid va trebui să fie diferit decât cel utilizat în alte obiecte de semnalizare. Acestea vor avea o suprafaţă striată şi vor fi dispuse paralel direcţiei de deplasare. De asemenea, pentru utilizatorii nevăzători ar putea fi foarte utilă expunerea câte unei machete pentru fiecare etaj, sau planuri în relief în vederea recunoaşterii tactile şi pentru o înţelegere generală a organizării, distribuirii şi structurii clădirii. În acelaşi mod, punctele de informare vor fi dotate cu sisteme ce vor veni în sprijinul comunicării orale, cum ar fi sistemele grafice sau cele audiovizuale.

Uşile

-          În zonele aglomerate ale clădirii (ex. coridor), este indicat ca acestea să aibă deschiderea spre interior şi cât mai aproape de pereţi

-          Cadrul uşii este necesar să fie în contrast cromatic cu pereţii,pentru a se facilita localizarea acesteia

-          Culoarea coridorului este indicat să fie în contrast cromatic cu culoarea uşii, pentru a facilita orientarea înspre uşă

-          Culoarea mânerului trebuie să fie în contrast cromatic cu uşa sau cu cadrul din jurul mânerului (un pătrat dispus în jurul mânerului, de culori contrastante, galben şi albastru)

-          Uşile cu geamuri vor fi marcate cu benzi colorate de aceeaşi culoare în întreaga clădire

-          Uşile care duc în spaţii importante vor fi marcate cu un material dintr-o structură diferită de cea a coridorului sau prin indici tactili

-          Uşile care duc în zone periculoase trebuie să fie închise

-          Uşile către scări sau rampe trebuie să fie uşor de identificat vizual sau tactil

-          Este indicat ca uşile toaletelor să fie marcate cu semnele convenţionale, pentru a fi uşor de identificat (literele F şi M în relief şi în contrast cromatic, plasate pe uşă la nivelul ochilor. Acelaşi sistem poate facilita şi identificarea altor săli.

Căile de acces

-          Acestea trebuie să fie Fără obstacole, mai ales în locurile în care circula utilizatori care folosesc bastonul

-          Este indicat ca Geamurile să nu se deschidă la nivelul capului utilizatorilor. Pentru clădirile în construcţie, este recomandată folosirea uşilor glisante

-          Orice schimbare ( ocazională sau permanentă) în dispunerea obiectelor din clădire, trebuie să fie făcută cunoscută tuturor utilizatorilor

-          Se pot folosi semne tactile de avertisment, suficient de mari, de acelaşi fel şi care pot fi identificate cu bastonul sau cu piciorul (ex. Un anumit tip de textură pentru a marca începutul scărilor)

Scările

-          Indicatoarele tactile pot semnaliza prezenţa scărilor.

-          Se pot utiliza balustrade pe ambele părţi ale scărilor sau rampelor de acces. Acestea se pot prelungi în partea de sus a scărilor.

-          Se poate marca marginea interioară sau exterioară a fiecărei scări cu benzi în contrast cromatic, pentru a veni în sprijinul utilizatorilor cu dificultăţi de percepţie a adâncimii (ex. Vedere monoculară).

-          Indicatoare tactile cu numere în relief marchează fiecare etaj.

Culorile

-          Utilizarea culorilor va ţine seama de aspectul general al clădirii  

-          Când sunt folosite pentru a evidenţia anumiţi stimuli vizuali, culorile trebuie să fie în contrast puternic cu fondul

-          Evidenţierea cromatică a porţilor sau a uşilor exterioare ajută utilizatorii în orientare

-          Intensitatea culorii: culorile de aceeaşi intensitate (roşu şi verde) nu sunt folosite în acelaşi context

Iluminatul

-          Sursele de lumină incandescentă şi fluorescentă trebuie să respecte trei condiţii:

o       să fie de intensitate adecvată

o       să fie reflectate sau umbrite

o       să fie controlate sau selectate pentru fiecare utilizator în parte (Barraga&Morris, 1998)

-          Să fie de aceeaşi intensitate în întreaga clădire; este recomandabil a se evita schimbările bruşte la trecerea dintr-o încăpere în alta (spre exemplu, pe coridoare, pe scări sau în vestiare)

-          utilizatorii  au nevoie de surse de lumină individuală în spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea; (lămpi de birou care au articulaţiile flexibile) pentru:

o       a permite poziţionarea acestora la cea mai bună distanţă în raport cu sarcina şi utilizatorul

o       a avea lumină difuză

o       a fi deplasate dintr-un loc în altul

o       lumina este orientată spre materialele de lucru ale utilizatorului. Într-o situaţie ideală, lumina este distribuită în mod egal şi din toate unghiurile pe sarcina vizuală.

-          Au nevoie de un nivel ridicat de iluminat cei cu atrofie optica, degenerescenta maculara si retinitis pigmentosa

-          Au nevoie de lumină sub nivelul considerat normal cei cu cataracta

-          Lumina naturală trebuie controlată mai ales pentru utilizatorii cu fotofobie sau cu o hipersenzitivitate la strălucirea suprafeţelor (utilizatori  cu albinism, aniridie, opacităţi corneene, colobom, acromatopsie, cataractă şi nistagmus): este bine ca utilizatorii să stea cu spatele către ferestre.

-          Este indicată Instalarea de jaluzele orizontale/verticale, storuri sau obloane

-          Este de dorit ca Mobilierul să aibă  suprafeţe mate

Liftul:

-este indicat ca uşile acestuia să fie automate, astfel încât l adeschiderea şi închiderea lor să nu fie utilizat spaţiul din interiorul ascensorului;

-în general cabina ascensorului este indicat să fie la acelaşi nivel cu pardoseala clădirii;

-în faţa uşii liftului este necesar să existe un spaţiu suficient de larg (un cerc de 1,50 perimetru) astfel încât să permită deplasarea unui utilizator în scaun cu rotile. De asemenea uşa acestuia va avea o lăţime de cel puţin 80 de centimetri;

-dimensiunile minime ale cabinei ascensorului ar trebui să fie 1,20 m lungime şi 1 m lăţime;

-butoanele ascensorului vor fi poziţionate la o înălţime cuprinsă între 90 cm şi 1,20 m, la o distanţă considerabilă de colţurile cabinei; butoanele vor avea o dimensiune de 2 cm, iar butonul de panică se va diferenţia de toate celelalte atât prin culoare, cât şi prin dimensiuni;

-butoanele vor fi identificate şi cu însemne în braille sau cu cifre în relief.

      Aşadar, este extrem de important ca informaţia din interiorul clădirii să fie perceptibilă şi comprehensibilă şi de aceea aceasta trebuie transmisă atât vizual, cât şi sonor şi tactil. Pentru ca utilizatorii să poată identifica diferitele zone şi elemente ale clădirii, se vor folosi simboluri universal recognoscibile. Literele folosite pe panouri sau pe indicatoarele de semnalizare vor trebui să îndeplinească o serie de cerinţe minime tehnice care să garanteze percepţia şi înţelegerea lor de către toate categoriile de utilizatori. Forma în care utilizăm culorile poate avea o importanţă semnificativă în perceperea mesajului, acest lucru ajutând în orientarea, atât prin intermediul contrastelor cromatice, cât şi prin relaţia lumină-întuneric. De exemplu culoarea poate fi utilă în identificarea şi localizarea diferitelor zone/elemente ale clădirii (intrări, uşi, săli, puncte de informare, etc). Este recomandabil de asemenea ca culorile pictogramelor, ale indicatoarelor, ale uşilor, etc, să contrasteze cu fondul acestora pentru a le creşte vizibilitatea. În cazul în care indicatoarele conţin text, cel mai bun contrast este acela în care fondul este inchis la culoare, iar literele folosite au o culoare deschisă. 

Autor: Adriana Borună

One Billion Rising

Pe 14 februarie, de la ora 19.00 a avut loc demonstraţia de tango argentinian găzduită de Biblioteca Națională. Evenimentul făcând parte din manifestările - ONE BILLION RISING  - campanie internaţională de combatere a violenţei împotriva femeilor derulată cu ocazia V-Day.

Afişul

Demonstraţia de tango argentinian, organizată sub forma unui flashmob, a avut-o ca invitată specială pe Monica Petrică, prim-balerină a Operei Naționale. Ei alăturându-i-se alte câteva zeci de cupluri de dansatori precum şi instructorii de la TangoTangent. Împreună ne  propun să combatem violența împotriva femeilor cu dans, cu artă și îmbrăţişări.

„Am acceptat fără ezitare invitaţia prietenilor de la TangoTangent să particip la acest eveniment, mai ales că o pot face prin dans - pasiunea mea de-o viaţă. În România, din pacate încă, femeile sunt constant dezavantajate în societate, oricât de greu ne-ar fi s-o recunoaștem. În rândul multora dintre ele există lipsa de încredere de sine, teama de a-şi spune răspicat punctul de vedere si uneori chiar frica de persecuție. E momentul să luăm atitudine şi să afirmăm cu tărie că femeile, din România și din întreaga lume, ar trebui să fie conștiente de calităţile lor şi că fiecare femeie merită să fie prețuită, respectată, ocrotită și mai ales, iubită” a declarat Monica Petrică.

Gilbert Iscu, organizatorul evenimentului si membru fondator al TangoTangent, este de părere că tangoul, reprezintă simbolul ideal al mișcării ONE BILLION RISING. „În tango femeia este protejată şi pusă în valoare. Tangoul este una dintre modalităţile cele mai creative prin care femeia işi poate exprima feminitatea şi frumuseţea interioară. Este un dans al eliberării, al comunicării cu partenerul, dans care te ajuta să te redescoperi, să dobândești mai multă încredere în tine și chiar să fii mai fericită”, spune Gilbert Iscu.

Despre ONE BILLION RISING

Pe 14 februarie 2013, un miliard de femei, alături de oamenii care le iubesc, sunt încurajate să se ridice, să danseze și să pledeze pentru un sfârșit al violențelor, în cadrul ONE BILLION RISING. Este cea mai ambițioasă acțiune din istoria mișcării V-Day.

Până în prezent, sute de activiști și organizații internaționale au făcut campanie pentru ONE BILLION RISING. Printre personalitățile care și-au girat celebritatea în acest scop nobil se numără Rosario Dawson, Charlize Theron, Kerry Washington, Yoko Ono, Jessica Alba, Anne Hathaway, Donna Karan, Jennifer Lawrence, Dylan McDermott, Robert Redford, Lily Tomlin, Rosie Huntington – Whitely și mulți alții.

Mai mult informații despre ONE BILLION RISING puteți găsi aici.

Despre V-Day

Este o mișcare activistă internațională, al cărei obiectiv este stoparea violențelor îndreptate asupra femeilor. V-Day a fost fondată în 1998, de scenarista americană Eve Ensler, autoarea controversatei piese de teatru „Monoloagele vaginului”. Între timp, V-Day a dobândit atât de multă popularitate, încât sub această egidă se organizează în lume peste 5.800 de evenimente în fiecare an.

Mai multe informații despre V-Day puteți găsi aici.

Despre TangoTangent

Tangotangent este cea mai activă şcoală de tango argentinian din Romania. La Tangotangent puteţi învăţa şi dansa tango în fiecare zi a săptămanii. Instructorii şcolii sunt talentaţi, pasionaţi şi dansează în spectacolul Un Tango mas de la Teatrul Odeon alături de Răzvan Mazilu şi Monica Petrică.

Mai multe informaţii despre TangoTangent aici.

Mai multe poze pe pagina noastra de Facebook .

SINGURĂTATEA ORĂŞENILOR – de la segregare urbană la izolare voluntară

Asociaţia DIALOG şi ACŢIUNE vă invită vineri, 22 februarie 2013, ora 18:00, în salonul de la etaj al Restaurantului Millennium, strada George Enescu, nr. 10, Bucureşti, la dezbaterea activă cu tema: 

SINGURĂTATEA ORĂŞENILOR – de la segregare urbană la izolare voluntară

Invitat: Viorel MIONEL, Asist. univ. dr. Departamentul de Turism şi Geografie, Facultatea de Comerţ, ASE Bucureşti

Gazda întâlnirii: Horia BARNA

Vom pleca de la prezentarea unor elemente semnificative din cartea „Segregarea urbană / Separaţi dar împreună” de Viorel Mionel, Editura Universitară, 2012, care tratează „o problematică deosebit de actuală şi de mare importanţă pentru cercetarea ştiinţifică în general, şi pentru practica socio-urbană geografică, şi nu numai, în particular.” Si vom încerca să înţelegem împreună ce elemente pot să ducă la autosegregare, adică la izolarea si singurătatea multor locuitori din Bucureşti…

„… În analiza segregării, dimensiunea spaţială a acesteia în mediul urban a fost studiată într-o mare măsură de către sociologie, care a evidenţiat cu precădere elementul social al conceptului şi implicaţiile acestuia asupra evoluţiei grupurilor şi comunităţilor urbane. În acelaşi timp, studierea laturii sociale a procesului şi mai puţin a celei geografice s-a concentrat pe evidenţierea oportunităţilor economice şi sociale ale comunităţilor analizate şi mai puţin pe amprenta spaţială a acestora, abordare precumpănitor geografică. Însă, segregarea urbană, aşa cum bine sugerează autorul, este rezultatul combinat al segregării sociale şi a celei geografice, ambele punându-şi amprenta în mod vizibil asupra spaţiului urban. Cu alte cuvinte, segregarea socială pune accent pe populaţie şi pe formele sociale ale acesteia, în timp ce segregarea geografică influenţează spaţiul şi morfologia urbană, prin inducerea unui peisaj aparte cu trăsături proprii şi identitate proprie...”. (Prof. univ. dr. Silviu Neguţ)

Participarea la conferinţă presupune achitarea sumei de 30 lei, în cadrul căreia beneficiaţi de ceai, cafea, cappuccino şi apă la discreţie. 

Înscrierile la conferinţă se fac la adresa de e-mail asociatiadialogsiactiune@gmail.com.

Vă aşteptăm.

Radio Romania Cultural

Cultura la zi

Bucurestii vechi si noi

15 Februarie - Ziua Internaţională a copilului cu cancer

 

     

 Cu ocazia Zilei Internaţionale a copilului cu cancer - 15 Februarie, Comisia pentru egalitatea de şanse din Senatul României în parteneriat cu Asociatia P.A.V.E.L, asociaţia părinţilor cu copii bolnavi de cancer, leucemii şi anemii grave, va organiza miercuri, 13 februarie, la Palatul Parlamentului, Foaierul Sălii de plen a Senatului, etaj P1, începând cu ora 10, o expoziţie cu desene ale copiilor aflaţi sub tratament oncologic în Institutul Clinic Fundeni, Institutul Oncologic "Prof. Al. Trestioreanu" şi Spitalul Clinic pentru Copii M.S.Curie. Desenele au fost realizate de copii în cadrul atelierelor de terapie prin artă sub îndrumarea terapeuţilor şi voluntarilor Asociaţiei P.A.V.E.L.

În anul 2013, Confederaţia Internaţională a Organizaţiilor de Părinţi cu Copii bolnavi de Cancer (ICCCPO) derulează la nivel global o Campanie de informare şi sensibilizare care se va concentra pe descoperirea incipientă a cancerului la copii. Motto-ul campaniei este „Diagnosticarea precoce ... face diferenţa”.  

În România, campania îşi propune să atragă atenţia asupra celor 5000 de copii şi adolescenţi bolnavi de cancer şi a problemelor cu care se confruntă; să informeze publicul asupra primelor simptome ale cancerului la copil, atrăgând atenţia asupra importanţei diagnosticării precoce; să organizeze evenimente, cu strângere de fonduri, pentru organizaţiile de părinţi cu copii bolnavi de cancer pentru a-şi finanţa programele la nivel local; să promoveze proiecte şi activităţi desfăşurate de organizaţiile de părinţi cu copii bolnavi de cancer.

La eveniment vor participa reprezentanţi ai Parlamentului României, mediului guvernamental, ai organizaţiilor nonguvernamentale, medici şi specialişti în problematica cancerului la copii, asociaţii de părinţi ai căror copii sunt bolnavi de cancer, voluntari, mass media. 

Asociaţia Dialog şi Acţiune va fi prezentă la eveniment.

Ultimul vis imperial şi Fecioara din vis a cavalerului semit

Asociaţia Dialog şi Acţiune participă joi 14 februarie, ora 18.30 la lansările Ultimul vis imperial şi Fecioara din vis a cavalerului semit, două volume semnate de Nicolae Merişanu.

Editura Oscar Print prezintă publicului primele noutăţi editoriale din acest an ale colecţiei „Biblioteca Fantastică”. Cele două volume semnate de Nicolae Merişanu, Ultimul vis imperial şi Fecioara din vis a cavalerului semit, vor fi lansate în ziua de joi, 14 februarie, ora 18.30, la sala „Basarab”(etajul 1) din  Hanul Manuc.

„Proza lui Merişanu este formată din personaje reconstruite, recontextualizate, arhetipuri resemantizate şi subiecte adaptate. Totul repus in context actual, cu recuzita adusa la zi: de la instrumentarul stilistic până la tipul de rezolvare a situaţiilor. Texte mici, proze scurte şi dense, tăioase. şi peste toate acea nouă, originală viziune, nu tocmai cosmică, nu tocmai pozitivă, o reinterpretare în cheie uşor pesimistă, fatalistă şi chiar de-a dreptul negativă uneori a universului, dominat de un spirit fals, neautentic, demonic  şi a legităţilor dominate acum de un spiritual rău. O forţă care e şi în noi, dar şi în afara noastră, dar care are un călcâi al lui Ahile: perisabilitatea.în toată mitologia forţele supranaturale au fost încărcate cu tot felul de dimensiuni, li s-au atribuit tot felul de calităţi şi li s-au lipit tot felul de etichete. Această idee de perisabilitate e un fel de denunţ al fragilităţii lucrurilor şi a limitelor acestora, indiferent de dimensiunea lor şi de timpul lor”(Ana Maria Popescu, Observator Cultural).

„Nicolae Merişanu a fost întotdeauna preocupat de ceea ce nu a putut înţelege la timp, cu ce se petrece în viaţa lui şi face o ultimă sforţare să descopere măcar un detaliu uitat de hazard în pragul posibilei treceri dintr-o fiinţă, într-o umbră. Dialogurile cu ceilalţi au o puternică forţă retorică, răspunsurile par  a veni din întâmplările sale uitate prin vocile celorlalţi, pentru a prinde un contur real prin mesajul lor. Este un dialog al dorinţelor, idealurilor şi viselor oprite din împlinirea lor şi de care afli de toate acestea dintr-o dată, printr-un vârtej suprinzător, care are suficientă forţă să te împingă dincolo de prag. De aici ritmul foarte accelerat al cuvintelor, fuga de idei şi cuvinte, călătoria continuă de la o pagină la alta după cum şi filele vieţii şi se deschid înaintea pragului, pentru aţi aminti ceea ce uitarea  a ajutat sufletului tău să învingă prejudecăţi, stigmate, înfrângeri, amânări”(Adrian Majuru)

„Caut ceva nedefinit, poate o amintire din altă existenţă care persistă şi în aceasta, poate e doar o iluzie… Azar are un calcuator cuantic, Marian ţine o stea în mâna stângă, iar diavolul joacă la pronosport – fapte serene şi banale ce se întâmlplă în cartierul nostru. Altfel, criteriul alegerii e impenetrabil, dar există, ca şi Lumea noastră absurdă, care ne zâmbeşte într-o lacrimă... ”(Nicolae Merişanu).

NICOLAE MERIŞANU (n. 1960, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, Secţia limbi clasice, în 1986. În prezent este cercetător în cadrul Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc. A publicat volumele de proză scurtă Zeul perisabil (Editura Paralela 45, 2007). A editat, de asemenea, în colaborare, volumul Exilul şi puterea comunistă în oglindă (Monitorul Oficial, 2008), şi volumul Antologia ruşinii după Virgil Ierunca,(Humanitas, 2010).

Participantii la evenimentul din 7 februarie