Nu ne vom propune să
oferim referinţe tehnice exhaustive, ci o serie de direcţii care trebuie să fie
respectate în proiectarea unei clădiri. Trebuie menţionat faptul că ceea ce vom
prezenta are un caracter orientativ, în ţara noastră neexistând încă un cadru
legislativ care să oblige instituţiile în acest sens. În culegerea
informaţiilor am consultat Manualul de elaborare a unui mediu accesibil
publicat de către Real Patronato sobre Discapacidad în anul 2005, Ghidul tehnic
de accesibilizare a clădirilor apărut în anul 2001, dar şi legislaţia aflată în
vigoare în Spania. Un exemplu de astfel de clădire este o bibliotecă publică.
Amplasarea clădirii
Amplasarea clădirii va
fi gândită cu atenţie deoarece va trebui să se ţină seama de o serie de aspecte
importante precum:
-să existe în apropierea ei mijloace de transport public, precum şi
itinerarii pietonale care să asigure accesul de la staţie şi până la clădirea
respectivă;;
-în cazul în care clădirea dispune de parcare pentru utilizatori,
aceasta va trebui să includă şi locuri special destinate vehiculelor
persoanelor cu mobilitate redusă. În plus, itinerariul de acces dinspre parcare
către clădire va trebui să fie suficient
de larg, suficient de luminos, iar pavajul dur, mat, uscat şi fără obstacole.
În ce priveşte accesul
în clădire, ar fi de preferat ca acesta să se realizeze pe la cota 0. În cazul
în care acest lucru nu ar fi posibil din cauza unei diferenţe de nivel între exteriorul
şi interiorul clădirii, accesul se va realiza pe trepte şi rampă de acces.
Uşile de acces în
clădire vor trebui să îndeplinească anumite caracteristici specifice, care le
vor diferenţia de uşile interioare. Este preferabil să se utilizeze uşi automate
deoarece acestea facilitează mobilitatea persoanelor cu dizabilităţi. În cazul
în care vor fi utilizate uşi din sticlă, este necesară semnalizarea lor cu
ajutorul a două benzi verticale, de culori contrastante, plasate de-a lungul
uşii. În plus, suprafeţele din sticlă în cadrul cărora va fi integrată uşa, vor
fi semnalizate prin evidenţierea perimetrului uşii în aşa fel încât să fie uşor
detectabilă de către persoanele cu deficienţe vizuale. Se va acorda de asemenea
atenţie clanţelor, care vor trebui să fie mânuite uşor de către persoanele cu
deficienţe motorii. Acestea vor avea culori care să contrasteze cu uşa şi vor
fi plasate astfel încât să fie uşor regăsibile de către persoanele cu
deficienţe vizuale.
Interiorul clădirii
Zona de lobby va avea
în vedere să ofere acces spre punctele de informare, dar şi către zona cu toalete.
Punctele de informare vor fi bine semnalizate şi dispuse în locuri apropiate
intrărilor în clădire. Este utilă folosirea de benzi ghid care să orienteze
utilizatorii de la intrare şi până la punctele de informare, însă întotdeauna
trebuie avut în vedere faptul că o utilizare excesivă a acestora poate genera
confuzie. Materialul din care vor fi realizate benzile ghid va trebui să fie
diferit decât cel utilizat în alte obiecte de semnalizare. Acestea vor avea o
suprafaţă striată şi vor fi dispuse paralel direcţiei de deplasare. De
asemenea, pentru utilizatorii nevăzători ar putea fi foarte utilă expunerea
câte unei machete pentru fiecare etaj, sau planuri în relief în vederea
recunoaşterii tactile şi pentru o înţelegere generală a organizării,
distribuirii şi structurii clădirii. În acelaşi mod, punctele de informare vor
fi dotate cu sisteme ce vor veni în sprijinul comunicării orale, cum ar fi
sistemele grafice sau cele audiovizuale.
Uşile
-
În zonele aglomerate ale clădirii
(ex. coridor), este indicat ca acestea să aibă deschiderea spre interior şi cât
mai aproape de pereţi
-
Cadrul uşii este necesar să fie în
contrast cromatic cu pereţii,pentru a se facilita localizarea acesteia
-
Culoarea coridorului este indicat
să fie în contrast cromatic cu culoarea uşii, pentru a facilita orientarea
înspre uşă
-
Culoarea mânerului trebuie să fie
în contrast cromatic cu uşa sau cu cadrul din jurul mânerului (un pătrat dispus
în jurul mânerului, de culori contrastante, galben şi albastru)
-
Uşile cu geamuri vor fi marcate cu
benzi colorate de aceeaşi culoare în întreaga clădire
-
Uşile care duc în spaţii
importante vor fi marcate cu un material dintr-o structură diferită de cea a
coridorului sau prin indici tactili
-
Uşile care duc în zone periculoase
trebuie să fie închise
-
Uşile către scări sau rampe
trebuie să fie uşor de identificat vizual sau tactil
-
Este indicat ca uşile toaletelor
să fie marcate cu semnele convenţionale, pentru a fi uşor de identificat
(literele F şi M în relief şi în contrast cromatic, plasate pe uşă la nivelul
ochilor. Acelaşi sistem poate facilita şi identificarea altor săli.
Căile
de acces
-
Acestea trebuie să fie Fără
obstacole, mai ales în locurile în care circula utilizatori care folosesc
bastonul
-
Este indicat ca Geamurile să nu se
deschidă la nivelul capului utilizatorilor. Pentru clădirile în construcţie,
este recomandată folosirea uşilor glisante
-
Orice schimbare ( ocazională sau
permanentă) în dispunerea obiectelor din clădire, trebuie să fie făcută
cunoscută tuturor utilizatorilor
-
Se pot folosi semne tactile de
avertisment, suficient de mari, de acelaşi fel şi care pot fi identificate cu
bastonul sau cu piciorul (ex. Un anumit tip de textură pentru a marca începutul
scărilor)
Scările
-
Indicatoarele tactile pot
semnaliza prezenţa scărilor.
-
Se pot utiliza balustrade pe
ambele părţi ale scărilor sau rampelor de acces. Acestea se pot prelungi în
partea de sus a scărilor.
-
Se poate marca marginea interioară
sau exterioară a fiecărei scări cu benzi în contrast cromatic, pentru a veni în
sprijinul utilizatorilor cu dificultăţi de percepţie a adâncimii (ex. Vedere
monoculară).
-
Indicatoare tactile cu numere în
relief marchează fiecare etaj.
Culorile
-
Utilizarea culorilor va ţine seama
de aspectul general al clădirii
-
Când sunt folosite pentru a
evidenţia anumiţi stimuli vizuali, culorile trebuie să fie în contrast puternic
cu fondul
-
Evidenţierea cromatică a porţilor
sau a uşilor exterioare ajută utilizatorii în orientare
-
Intensitatea culorii: culorile de
aceeaşi intensitate (roşu şi verde) nu sunt folosite în acelaşi context
Iluminatul
-
Sursele de lumină incandescentă şi
fluorescentă trebuie să respecte trei condiţii:
o
să fie de intensitate adecvată
o
să fie reflectate sau umbrite
o
să fie controlate sau selectate
pentru fiecare utilizator în parte (Barraga&Morris, 1998)
-
Să fie de aceeaşi intensitate în
întreaga clădire; este recomandabil a se evita schimbările bruşte la trecerea
dintr-o încăpere în alta (spre exemplu, pe coridoare, pe scări sau în vestiare)
-
utilizatorii au nevoie de surse de lumină individuală în
spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea; (lămpi de birou care au
articulaţiile flexibile) pentru:
o
a permite poziţionarea acestora la
cea mai bună distanţă în raport cu sarcina şi utilizatorul
o
a avea lumină difuză
o
a fi deplasate dintr-un loc în
altul
o
lumina este orientată spre
materialele de lucru ale utilizatorului. Într-o situaţie ideală, lumina este
distribuită în mod egal şi din toate unghiurile pe sarcina vizuală.
-
Au nevoie de un nivel ridicat de
iluminat cei cu atrofie optica, degenerescenta maculara si retinitis pigmentosa
-
Au nevoie de lumină sub nivelul
considerat normal cei cu cataracta
-
Lumina naturală trebuie controlată
mai ales pentru utilizatorii cu fotofobie sau cu o hipersenzitivitate la
strălucirea suprafeţelor (utilizatori cu
albinism, aniridie, opacităţi corneene, colobom, acromatopsie, cataractă şi
nistagmus): este bine ca utilizatorii să stea cu spatele către ferestre.
-
Este indicată Instalarea de
jaluzele orizontale/verticale, storuri sau obloane
-
Este de dorit ca Mobilierul să
aibă suprafeţe mate
Liftul:
-este indicat ca
uşile acestuia să fie automate, astfel încât l adeschiderea şi închiderea lor
să nu fie utilizat spaţiul din interiorul ascensorului;
-în general
cabina ascensorului este indicat să fie la acelaşi nivel cu pardoseala
clădirii;
-în faţa uşii
liftului este necesar să existe un spaţiu suficient de larg (un cerc de 1,50
perimetru) astfel încât să permită deplasarea unui utilizator în scaun cu rotile.
De asemenea uşa acestuia va avea o lăţime de cel puţin 80 de centimetri;
-dimensiunile
minime ale cabinei ascensorului ar trebui să fie 1,20 m lungime şi 1 m lăţime;
-butoanele
ascensorului vor fi poziţionate la o înălţime cuprinsă între 90 cm şi 1,20 m,
la o distanţă considerabilă de colţurile cabinei; butoanele vor avea o
dimensiune de 2 cm, iar butonul de panică se va diferenţia de toate celelalte
atât prin culoare, cât şi prin dimensiuni;
-butoanele vor fi
identificate şi cu însemne în braille sau cu cifre în relief.
Aşadar, este extrem de important ca
informaţia din interiorul clădirii să fie perceptibilă şi comprehensibilă şi de
aceea aceasta trebuie transmisă atât vizual, cât şi sonor şi tactil. Pentru ca
utilizatorii să poată identifica diferitele zone şi elemente ale clădirii, se
vor folosi simboluri universal recognoscibile. Literele folosite pe panouri sau
pe indicatoarele de semnalizare vor trebui să îndeplinească o serie de cerinţe
minime tehnice care să garanteze percepţia şi înţelegerea lor de către toate
categoriile de utilizatori. Forma în care utilizăm culorile poate avea o
importanţă semnificativă în perceperea mesajului, acest lucru ajutând în
orientarea, atât prin intermediul contrastelor cromatice, cât şi prin relaţia
lumină-întuneric. De exemplu culoarea poate fi utilă în identificarea şi
localizarea diferitelor zone/elemente ale clădirii (intrări, uşi, săli, puncte
de informare, etc). Este recomandabil de asemenea ca culorile pictogramelor,
ale indicatoarelor, ale uşilor, etc, să contrasteze cu fondul acestora pentru a
le creşte vizibilitatea. În cazul în care indicatoarele conţin text, cel mai
bun contrast este acela în care fondul este inchis la culoare, iar literele
folosite au o culoare deschisă.
Autor:
Adriana Borună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu